LINOLEUM

linoleum-afis

 

Mortul în scenă.

Cine e? Ce să facem cu el? Cum să scăpăm de el?

Sau cea mai frumoasă premiză a unui spectacol de comedie de succes. Umor negru, absurd, teribil, generos, înalt, spectaculos. A la Alexandru Dabija. Şi din nou excelenta trupă a Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca şi două dintre cele mai frumoase seri ale Festivalului Naţional de Teatru.

Textul fraţilor Vladimir şi Oleg Presniakov este savuros. Sau Dabija a scos din el tot ce era mai valoros. Cei doi chiriaşi ai unui apartament degradat, Kolea şi Andrei (interpretaţi superb, în note diferite, complementare şi extrem de bine desenate de Cătălin Herlo şi Radu Lărgeanu) se hotărăsc să renoveze locuinţa în care tocmai s-au instalat. Sub linoleum, cadavrul. După ce-l scot de sub podea, îşi dau seama că nu au altceva de făcut decât să încerce să scape de el. Luptă în care se lasă antrenat ca din întâmplare, dar parcă nu chiar de-aiurea şi proprietarul apartamentului, Igor Igorevici, excelentul Ionuţ Caras, la rândul lui în pielea unui personaj foarte bine trasat de regizor, aproape chirurgical extras din celelalte tipuri de comic oferite de personajele care populează piesa, cu o intenţie care ni se va revela abia spre sfârşit.

Kolea, un personaj simplu spre sărăcuţ cu duhul, cu grave probleme emoţionale, dar cu principii solide, învăţate în familie, poartă o corespondenţă bizară cu mama lui care a murit. „Dragă mamă, actul sexual nu-mi mai face plăcere, gâfâi…”, “Sașa, frate-miu, a dispărut, cred că l-a călcat metroul, că a dispărut chiar când trecea unul pe lângă noi, în stație!” (aflăm mai târziu că această corespondenţă ciudată a fost rodul minţii unui psiholog pe care acesta l-a vizitat).

Andrei, colegul lui de apartament, în situaţia iniţială suspectat a fi partenerul de viaţă a lui Kolea, este şmecheraşul care pare că deţine controlul, în fapt mult sub moralitatea şi simţul practic ale acestuia dintâi.

Proprietarul, Igoreviciul lui Ionuț Caras, un om de vârstă mijlocie cu semne clare de dependenţă de narcotice, joacă mirarea descoperirii cadavrului. Aflăm apoi că este dependent de heroină, iar mortul este rezultat din crima pe care e clar că el a înfăptuit-o. Bazându-se pe cumplita spaimă pe care o traversează noii chiriaşi, disperaţi să iasă din situaţia în care se găsesc, el reuşeşte să-i convingă pe aceştia să coopereze, pentru ca toată lumea să aibă de câştigat.

De aici, spectacol adevărat. Chinul celor trei de a scăpa de mort este un parcurs comic epopeic printre situaţiile şi personajele cele mai neaşteptate, printre convenţii, moravuri sociale, drame personale, greşeli ale trecutului, derizoriul prezentului şi lipsa de orizont a unui viitor pentru această societate decadentă. Superficială. Fără profunzimi. Pe alocuri exagerat şi intenţionat vulgară. Incredibil de plauzibilă în absurdul ei. O joacă delirantă, continuă, la limită cu viaţa şi ridicolul ei. Într-o înşiruire de situaţii ilogice, bizare, groteşti.

La prima tentativă de scoatere a cadavrului din apartament, ne trezim cu Arkadi şi Ghiulea, doi soţi din vecini şi primii care se amestecă în povestea nefericiţilor chiriaşi, care sunt Matei Rotaru şi Patricia Brad, cu două roluri de întindere mică, dar extrem de consistente pentru plasticitatea spectacolului. Grosolani, neciopliţi, grobieni. Dar peste personajul Arkadi se toarnă o fină spoială de sofisticării. Foarte bun Matei Rotaru şi foarte constant în interpretarea insistenţei de a se amesteca în treburile altora. El face din joaca lui cu uşa vecinilor la intrarea şi ieşirea din scenă un personaj în sine, care poate fi regăsit oriunde în jurul nostru în chipul musafirului nepoftit. Dar el argumentează mereu mârlănia de a da buzna peste oameni: „Soneria îi trezeşte pe toţi. Bătăile cu tâlc în uşă îi trezesc numai pe cei care aşteaptă…”. Deşi, de cele mai multe ori, nici măcar nu bate.

Nunta din vecini, la care participă din complezenţă şi din teama de a nu fi descoperiţi, după ce alaiul nupţial suprarealist apucase să-i viziteze şi să “cunoască” mortul, este prilejul dezvăluirii identităţilor şi performanţelor actoriceşti ale altor personaje: mirele – superb distribuit în acest rol Cristian Rigman -, mireasa (Sânziana Tarţa), mama miresei (Diana Buluga) prietena miresei (Alexandra Tarce), nașa  (Anca Hanu) şi nașul (Adrian Cucu). Zurbagii, violenţi, beţivi, nuntaşii se antrenează într-un program artistic trist dedicat mirilor. Cel mai spumos moment este prezentarea “scenetei” cu povestea banală a întâlnirii mirilor (mirele, controlor al firmei Coca-Cola, care verifică produsele companiei în frigiderul amplasat în magazinul în care mireasa este vânzătoare, este prins în vraja parfumului ei cu feromoni).

Memorabile scene de grup, în care sunt adunate laolaltă şi prezentate pe rând tarele societăţii din care provin aceste personaje, acompaniate de melodii triste pe texte ironice, la limita infantilului. Laitmotivul: “Sâdâm-tâdâm, sâdâm-tâdâm… hâc!“ . La limita absurdului şi respingătorului. Şi o muzică a Adei Milea pe care o recunoaştem şi parcă puţin altfel. Dar la fel de bine ca întotdeauna, cu ridiculizare, batjocuri, sarcasm. Fără milă.

Soluţiilor iniţiale facile de a scăpa de mort (aruncatul pe fereastră şi renunţarea la idee din grija pentru florile pe care le-ar putea distruge, împingerea acestuia pe scările imobilului sau încercarea de a-l abandona printre nuntaşii beţi criţă) le este contraoferită o rezolvare mult mai absurdă, evident şi mult mai ofertantă scenic. Cei trei, care hotărâseră înainte să-l scoată din casă să-l arunce pe pista de decolare sub roțile unui avion  pentru a-i înscena moartea, se extrag dintre nuntaşi şi ajung cu acesta în aeroport. Intrând cu cadavrul în sala de așteptare, îl aşează pe acesta pe un scaun unde se mai află un bețiv care doarme (Robert Nagy), îmbrăcat și arătând exact ca mortul lor. Evident că aceştia vor încurca cele două personaje și-l vor arunca sub roțile avionului pe bețiv…

Însă nu aici e miza aeroportului. Cadavrul în descompunere se „trezește”, iar Igor Igorevici recunoaște că e tatăl său, pe care l-a omorât. Prezentat până acum drept un prieten fie obosit, fie bolnav, fie care a băut prea mult, mortul a fost de-a lungul spectacolului aşezat în pat, scos un pic la aer, purtat pe braţe, târât pe scări, ţinut la masă cu nuntaşii, i-a fost turnată pe gât băutura, s-a prăvălit întruna şi a fost ridicat şi sprijinit în diverse poziţii. Interpretat expresiv de Cristian Grosu, el se ridică acum şi le ţine morală celor trei, prilej de trecut în revistă prin mintea spectatorului toate problemele cu care se confruntă tinerimea superficială şi prefăcută, prezentate până acum. Ce generație sunteți voi? Nimic nu știți să faceți!”, spune mortul concluziv. „Vă propun să recapitulați în liniște ce vi s-a întâmplat pe ziua de azi … Și cum se face că mă auziți și mă vedeți pe mine, mortul — nu vă dați seama? Fiindcă și voi sunteți…“, insinuând că şi ei sunt morţi şi așteaptă doar ridicarea la cer, care întârzie să se producă.

Ar mai fi de remarcat în scena din aeroport Sorin Leoveanu, călătorul din sala de aşteptare, o intruziune neaşteptată în poveste, care creează un moment destul de lung ca durată, într-o cheie melancolică spre duioasă, în perfectă antiteză cu momentul scenic în care a năvălit. El relatează cu umor sec povestea renumitului pianist Arthur Rubinstein, care și-ar fi pierdut pașaportul după un concert la Paris, și, nerecunoscut de nimeni la întoarcere, s-a trezit în situaţia de a fi încarcerat câțiva ani în Siberia. Călătorul uită mereu numele pianistului, pe care-l începe “Rubin…” (iar ceilalți completează pe rând “stein…”), stabilind un ritm monoton în care să-şi prezinte istorioara, în timp ce ceilalţi ard de nerăbdare să-şi rezolve problema. Nuca din perete, plasată pentru detensionarea atmosferei. Sau nu.

Întorşi în apartament, cei doi prieteni, care se dovedesc a fi frați, şi proprietarul criminal, convinşi că au trecut deja în lumea cealaltă, încearcă să se ucidă între ei ca să obţină efectul invers: “conform principiului negativ cu negativ dă pozitiv, vom învia!”. Cătălin Herlo, Radu Lărgeanu și Ionuț Caras ne oferă aici un moment superb, poate cel mai bun din spectacol: umor negru, sec, pe un text ghiduş interpretat în moduri distincte şi complementare, în ton cu personajele pe care le interpretează cei trei. Cuţitele şi frânghia cu care încearcă la început să construiască triunghiul morţii (fiecare urmând să-l ucidă pe un altul) sunt înlocuite cu aşteptarea impusă de soluţia asfixiei prin gazare. Şi povestea dispare în final ca şi cum nu s-ar fi povestit.

Dinamic, captivant, cu bun gust sau prost gust special introduse, cu rostire antrenantă şi muzică bună. Într-un decor multifuncţional şi spectaculos al Adrianei Grand, care este pe rând apartamentul în care a fost descoperit mortul, apartamentul din vecini în care se organizează nunta, aeroportul în care cei trei au încercat să se descotorosească de mort şi, din nou, apartamentul cu pricina.

Nu cred că pot să găsesc o etichetă mai potrivită pentru reprezentaţia la care am asistat decât o joacă nebună. Şi mai cred că e un spectacol cu viaţă lungă în teatrul clujean.

 

LINOLEUM

 

de Vladimir şi Oleg Presniakov

Traducerea: Mașa Dinescu

 

Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

 

Regia: Alexandru Dabija

Scenografia: Adriana Grand

Muzica: Ada Milea

Light Design: Jenel Moldovan

Durata: 2h (fără pauză)

 

Distribuția:

Kolea: Cătălin Herlo

Andrei: Radu Lărgeanu

Igor Igorevici: Ionuţ Caras

Cadavrul: Cristian Grosu

Arkadi, vecinul: Matei Rotaru

Ghiulea, soția lui Arkadi: Patricia Brad

Nașul, Agent aeroport: Adrian Cucu

Nașa: Anca Hanu

Mirele, Agent aeroport: Cristian Rigman

Mireasa: Sânziana Tarţa

Mama miresei: Diana Buluga

Prietena miresei: Alexandra Tarce

Băiatul din aeroport: Sorin Leoveanu

Fetița din aeroport: Ecaterina Pop-Curșeu

Bețivul din aeroport: Robert Nagy

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s