Magie la TNB: LEV DODIN, HIS OWN WAY

livada-1

 

Livada lui Cehov cu vişinii plantaţi de Dodin pe scena Sălii Mari a Naţionalului bucureştean.

Impecabil. Magic. Năucitor.

De la premiera sa de acum doi ani, spectacolul „Livada de vişini” de A. P. Cehov regizat de Lev Dodin, producţie a Teatrului Maly Drama – Théâtre de l’Europe din Sankt Petersburg,  a fost  jucat pe mai toate scenele importante ale lumii. Distins anul trecut cu Premiul Naţional al Rusiei „Masca de aur“ la categoria „Cel mai bun spectacol“ el are în distribuţie doi laureaţi ai prestigiosului premiu „Stanislavski” pentru interpretările date personajelor Ranevskaia şi, respectiv, Lopahin: Ksenia Rappoport şi Danila Kozlovsky.

Dar ceea ce-l recomandă cu adevărat este felul aparte în care acest uriaş regizor ne prezintă viziunea lui asupra textului lui Cehov. L-am primit ca pe o vizită în sala de judecată în care inculpatul Lev Dodin, întruchipat în cel mai strălucitor Lopahin pe care l-am văzut vreodată, aşteaptă sentinţa judecătorului, neaşteptat interpretat de bătrânul Firs.

Scenografia este un interior cu mobilier simplu, acoperit de pânze albe, pregătit pentru evacuarea tuturor acestor personaje cehoviene, inerte şi nostalgice până la resemnare, aduse într-un prezent chinuitor în interiorul conacului fraţilor Leonid Gaev şi Liubov Andreevna Ranevskaia şi care urmează, după vânzarea moşiei, să se elibereze de toată tensiunea sub care au trăit şi cortina-ecran ce ne desparte de istoria livezii de vişini, a Rusiei contemporane lui Cehov, a trecutului în care familia încearcă să se întoarcă mereu. Pe ea se proiectează în alb-negru, cu viteza peliculei mute, viaţa.

Viaţa ca spectacol, viaţa ca istorie vie, văzută prin ochii lacheului bătrân Firs, care tot uită să mai moară, ţinut în scenă încă de la început în dreptul uneia din cele două uşi de acces în conac, umbra sa rămânând proiectată prin jocul de lumini pe pânza albă ce serveşte ca ecran de proiecţie a livezii de vişini şi tot ce înseamnă ea pentru fiecare, repetând monologul din finalul piesei şi consemnând prin replici sub formă de sentinţe trecerea timpului, îmbătrânirea, teama de schimbare şi marile transformări prin care a trecut el, familia lângă care a trăit o viaţă, Rusia însăşi. În spatele acestei cortine, personajele se retrag mereu să joace subtextul.

Toată distribuţia este surprinzătoare, personajele lui Cehov sunt puse în convenţii în care nu le-am mai întâlnit până acum. O Liubov Ranevskaia cred că exact cum a fost scrisă de Cehov, complicată, plină de nuanţe, cu un farmec irezistibil asupra celorlalţi şi un Gaev impasibil, care nu vede nimic dincolo de masa lui de biliard. Excelenţi Trofimov, eternul student inutil şi fermecător în acelaşi timp, şi Varia, fiica adoptivă plină de complexe dar extrem de puternică, ce nu reuşeşte să-l subjuge pe Lopahin pentru că îl copleşeşte cu forţa ei. O Charlotta Ivanovna guvernantă rătăcită şi visătoare, Duniaşa, o servitoare frivolă. Cele două cupluri (Ania-Trofimov, Varia-Lopahin) greu de identificat ca atare, într-o intenţie de schematizare până la esenţă a relaţiilor între personaje.

Actorii se mişcă pe scenă, în sală şi în spatele ecranului-cortină, intră şi ies în şi din spaţiul de joc prin uşile de acces ale conacului sau chiar prin cele ale sălii TNB. E o dinamică prin care te simţi ţinut captiv pe moşie şi participi la momentul înstrăinării ei.

Către un Lopahin absolut fermecător, un actor complet, vibrant, care cântă, dansează, se extaziază şi emoţionează fantastic. După ce câştigă la licitaţie livada, el comandă muzică şi se lansează într-un dans nebun, ameţitor, dispare după ecranul-cortină şi revine în scenă interpretând magistral cântecul lui Frank Sinatra, My Way, pe care realizează prin intermediul gesturilor care-l însoţesc, un superb moment de pantomimă, prin care sugerează puterea lui nouă de a subjuga livada, pe care o taie cu mâinile prin aer vişin cu vişin.

De aici începe participarea efectivă a lui Dodin în piesa cehoviană prin intermediul acestui excelent construit personaj. Lopahin, un înnebunit după muncă şi realizare prin muncă, e cel care are şi joacă mereu cheile proprietăţii, dar şi stăpânul rolelor de 16 mm ce au derulat pe ecran filmul istoriei din conştiinţa personajelor, cărora, când le alungă din scenă şi de pe moşie, le încredinţează cu generozitate pelicula.

Rolul lui Lopahin a fost scris de Cehov pentru marele Stanislavski, iar în textul lui a strecurat această imagine a personajului: “Nu mai da atâta din mâini. Lasă-te de obiceiul ăsta. Nu mai da din mâini. Ai degete subţiri şi delicate ca un artist, ai un suflet delicat şi ales”, îi spune Trofimov în actul IV. Ori Lev Dodin exact asta face, dă din toate mâinile personajului.

“I did it my way” este ambiţia lui Lopahin şi a lui Lev Dodin însuşi.

Dar testamentul şi verdictul final ni-l lasă, ca şi în textul cehovian, prin Firs. Martor al două mari momente ale istoriei, emanciparea iobagilor şi moartea livezii ca simbol al decadenţei aristocraţiei, bătrânul Firs din prima scenă, abandonat, prizonier al conacului părăsit de personaje, continuă să se simtă un iobag, un suflet devotat familiei şi moşiei pe care le-a slujit întotdeauna, fără de care existenţa lui nu mai are nicio noimă.

Sentinţa finală: “A trecut viaţa, de parcă nici n-ar fi început”.

La fel şi uriaşul spectacol dodian. Care are însă să înceapă din nou în câteva ore în Sala Mare a Teatrului Naţional Bucureşti, spre fericirea altor suflete care după această seară vor fi mai bogate.

 

Spectacolul „Livada de vişini va încheia ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru. La finalul reprezentaţiei din această seară,  începând puţin după orele 22:00, va avea loc, în foaierul „Tapiserii” al Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, o întâlnire deschisă publicului cu regizorul spectacolului, Lev Dodin. Participarea la întâlnire este liberă, deschisă spectatorilor ambelor reprezentaţii (29 şi 30 octombrie).

 

 

Livada de vișini 

de: Anton Pavlovici Cehov

Teatrul „Maly Drama”, Sankt Petersburg, Rusia

Adaptarea scenică: Lev Dodin

 

Distribuția:

Liubov Ranevskaia, proprietara moşiei: Ksenia Rappoport

Ania, fiica ei: Dana Abyzova

Varia, fiica ei adoptivă: Elizaveta Boiarskaia

Leonid Gaev, fratele ei: Igor Chernevich, Sergei Vlasov

Ermolai Lopahin, negustor: Danila Kozlovsky

Piotr Trofimov, student: Oleg Ryazantsev

Charlotta, guvernantă: Tatiana Shestakova

Semion Epihodov, contabil: Andrei Kondratiev

Duniaşa, cameristă: Arina Von Ribben

Firs, bătrân lacheu: Sergey Kuryshev

Iaşa, tânăr lacheu: Stanislav Nikolsky

Regia: Lev Dodin

Scenografia: Aleksander Borovsky

Muzica: Gilles Thibaut, Paul Misraki, Johann Strauss

Operator: Alisher Hamidhodgaev

Light Design:  Damir Ismagilov

 

Durata: 3h (cu pauză)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s