ODĂ AGATÂRŞULUI

romania

 

Căta-te-am până la origini,
Popor român nevinovat,
Că prea-mi suna fără paragini
Trecutul nostru romanţat…

Prea-ţi curge vinul mult prin vene
Şi mintea-n ceaţă-ţi stă, mi-am zis
Că nu ai fi putut, măi nene,
Să nu te-nchini la Dionis!…

Deşi tarlaua e fertilă
Şi aerul e prospeţel
Şi observaţia-i facilă
Că nu vrei să respiri din el…

Tu nici pământ nu vrei să lucri
Decât dacă-l cultivi cu viţă
Şi-apoi te-nghesui să te-ncuscri
Cu orişicine este criţă.

Cu limba ta încovoiată
Tu nu poţi fi un simplu dac
(Cu şîuri-ţîuri amploaiată
La agatârşi de bricabrac…).

Te-ai fasonat cu franţuzisme
Şi te-ai mai cizelat oleacă
Dar nu poţi să ascunzi turcisme
Şi nici originea ta dacă…

Moş, brânză, viezure, gălbează,
Mă fac să râd doar de le scriu
Atât de tare te trădează
Şi-atât de bine te descriu!…

Şi când încep să joc cu ele
O lume-ntreagă să dărâm,
Privind ba către sus, la stele,
Ba înspre jos, la caldarâm,

Îmi iese câte o fărâmă
Şi-apoi cuvintele curg droaie
Mi-aduc aminte de parâmă
Şi, imediat, de ghionoaie,

Bălauri, burtă şi brânduşă,
Măgari şi mânz, grunz şi năpârcă,
Ţăruş şi zgârmă, sterp şi guşă,
Stăpân şi scrum, sarbăd şi hârcă.

Nu sunt aşa de multe-n limbă
Dar sunt atât de-adânc înfipte
Că peste tot ele se plimbă
-n latina noastră de prin scripte

Şi ne trădează caracterul
Atunci când tare le rostim.
Sunt toată sarea şi piperul
De lângă un pahar cu vin

Sau lângă unul de horincă!
– Un alt cuvânt din limba dacă,
Rachiu, de-i spun unii palincă –
Şi nu se poate să nu placă.

Când sfredeleşte ca burghiul
– Şi iar nu pot să mă abţin
Să-l asortez cu ghiurghiuliul
Şi să le leg iarăşi de vin…-

Ca să revin la agatârşi
“Conducătorii cu toiege”
Ce-au croit cale printre pârşi
Ca să comit-o fărdelege.

Plecat-au de pe lâng-Abrud
Şi-au petrecut cu mare iureş
Cu vin adus de la Ciumbrud
(Apoi şi-au stins setea în Mureş)

Mai mult de două mii de ani
Fost-au ai cramelor viu faur
Că şi aveau mult prea mulţi bani
Stând pe un munte tot de aur.

Deşi nu el le-a dat averi,
Că n-au ştiut să-l exploateze
Şi pân-au scris două vederi
Au venit alţii să foreze.

Ei stând în stare de beţie
Nici nu s-au prins că li se fură
Cică erau în drumeţie
– Mai bine zis, pe arătură –
Când au turnat alţii cianură…

Apoi a început ciupeala
Ciorditul, şpaga, tâlhăria,
Când s-au trezit cu mahmureala
Au zis că-i bună şi hoţia).

Hai c-am închis în paranteze
Originea cea vinovată
Şi ca să nu vă enerveze
Eu vă propun s-o facem lată.

În timp ce alţii se adună
La Alba-Iulia-n cetate
Cătându-şi viţa agatârşă
Eu o să pregătesc bucate.

Multe cărări, pe toate-apucă
Prieteniii de vin diseară
Sper doar târziu să le găsească
Şi să petrecem pân’ la vară

Doar-doar om reuşi vreodată
Să facem ziua naţională
Când toată lumea e-n vacanţă
Şi când e mult mai cald afară!

 

P.S.

Român de trib sau de ocară
Ori trac, ori agatârş, ori dac
Cu existenţă milenară
Şi cu prezentul în rucsac

Plimbă-ţi prin lume fruntea dreaptă
Ca să ţi-o vadă Occidentu’
Să ştie că e prea deşteaptă
Până nu îi stricăm patentu’…

Mi-i drag de tine, mă închin
În faţa ta şi-a limbii foarte
De nu aş fi pe-aici, revin
Şi-ţi jur: m-aş plictisi de moarte!!!

Şi-acum mă contrazic puţin:
De ce pe lângă mici, măi frate,
Tu bei azi bere-n loc de vin???

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s