ZIUA π

pi post

 

Am aflat abia azi, nici măcar nu știam că Pi are o zi a ei

(și la constanta matematică mă refer, dar și la valoarea ei).

N-am încotro și încerc să mă asortez și eu cum pot la cotidian

aici, că se pare că orice e posibil în noul meu spațiu euclidian.

 

Așadar îmi pun botinele galbene, pardesiul lila și pălăria verde de fetru

și inițiez și eu un raport între circumferință și diametru

(v-ați prins deja, nu are cum să fie vorba decât despre ceva circular,

cum stă să plouă, iau o umbrelă multicoloră) și încep un exercițiu particular:

 

cobor învârtindu-mă treptele, să-mi arunc circumvoluții prin urbe,

îmi rotesc capul mereu după păsări, cu vârful umbrelei fac curbe,

desenez în aer cu inelarul de la mâna liberă doar arce de cerc și spirale

(și din țigara pe care-o fumez doar în gând ies tot rotocoale…).

 

Mai presus de experiența posibilă și de inteligența obișnuită

(e și transcendent pi, deci nu presupune un șir de operații cu valoare finită),

îmi dau seama că orice aș face trăiesc într-o bulă, așa că #rezist

la intersecția tuturor punctelor perfect depărtate de punctul meu fix.

 

π nu are cum să fie precis, evident se referă la un număr irațional,

de care omul se ajută de câteva sute de ani să navigheze-n real,

așa că nici un efort nu i-a părut prea mare când a lansat câte o ipoteză

– dar matematicienii se jucau cu luna și soarele, nu aveau teză -.

 

Era mai degrabă necesar să fie stabilită constanta pentru privit înspre cer,

pentru plimbări narative-n spirală și distanțe de nemăsurat cu-n echer,

pentru rotocoale de ars vicii, arcade și circumferințe zevzeci,

a căror precizie aduce bătăi de cap și de inimi, gen 90-60-90…

 

Pe scurt, poate nu ne-am dat seama, dar era mare nevoie de pi

pentru visat, dat drumul la păsări, cântat, a iubi și a fi

– vezi doar să nu-l folosești azi de două ori la rând făr’ să vrei

(I don t think it’s about any micturition on this Pi day…)-.

 

 

P.S.

Alo, dați visele frumoase mai încet, încerc să am și eu un coșmar onest!

Tocmai am aflat despre moartea lui Hawking, nu știam că e un pi funest

(mi-ar mai trebui o confirmare până la noapte, ca să pot să ascult,

cică o inimă sănătoasă pur și simplu iubește mai mult)…

2 responses to “ZIUA π

  1. Numai în anii bisecți. În zilele de miercuri și vineri, când țin avanpost la limba română. Și la fiecare echinox. Mai ales primăvara. Și toamna, când se numără literele. În rest, numai duminicile și sărbătorile ilegale. Pe care mi le permit în fiecare zi. 🙂

Leave a comment