TRADIȚIONAL

– sau despre neajunsul de a ne fi născut liberi –

traditional

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te privesc curioși, de după garduri ‘nalte, înțesate-n tradiții,

au bile în praștii, săgeata în arc și în arme muniții,

te judecă aspru și așteaptă să-ți administreze lovitura fatală,

că ți-ai permis să comiți o asemenea neîngăduită greșeală

 

și ai ales, evident, cum nu se poate mai prost,

nici să te-ntrebe nu-i cazul, nu cred că are vreun rost,

poate-ți revii totuși și renunți, înainte să devină tardiv,

la acest individ negativ, maladiv, relativ…

 

Un om pe care l-ai cunoscut joi săptămâna trecută sau la o dată nestabilită,

la ora când inima era agitată sau doar se lăsa păcălită

de idei imperceptibile sau de adevăruri crunte, spuse pe șleau,

despre care alții doar în vise, cu rușine sau pe la colțuri vorbeau,

 

care crede-n Isus, Allah, în Buddah, Krishna sau doar într-o forță superioară,

cu studii postuniversitare, bacalaureat sau care n-a terminat nicio școală,

c-o șurubelniță-n mână sau cu-n dosar la subraț, contabil, sudor sau gheișă,

cu aer misterios, priviri pătimașe, vesel sau cu o indiferență fățișă,

 

pleșuv ori cu părul scurt sau bogat și întins ori perciuni cârlionțați,

cu pielea închisă sau albă, ochi căprui sau albaștri, oblici sau ușor migdalați,

cu picioare lungi și subțiri sau cu o constituție absolut robustă,

care se poartă în blugi, pantaloni evazați, rochii înflorate sau fustă…

 

Acest cineva pe care vrei să-l ai tot timpul prin casă,

să zbori cu el, să o ții de mână sau să stați împreună la masă,

să râzi când îți vine ori să plângi cât poți tu de tare,

să nu i te-ndupleci sau să-i cazi în genunchi a iertare,

 

care are toate răspunsurile pentru că uiți dinadins întrebările,

care-ți perie ciucurii de la pernă și îți așează cu grijă pe rafturi mirările,

face mișto de intervențiile tale chirurgicale,

îți atenuează riduri de expresie ori tendințele suicidale,

 

îți măsoară orice pricepere de după nesiguranțe și stângăcii,

nu te mustră pentru lipsa de seriozitate sau pentru prostii,

te privește direct în privirea ta cea mai ascunsă,

fără să te judece vreo clipă pentru noua taină pătrunsă.

 

Omul cu care poți să cutreieri prin lume sau chiar să îi dai un ocol,

să te ridici pân’ la stele, să cazi din greșeală ori chiar să te-arunci în gol,

cu care vrei să citești Nichita sau Kafka, Urmuz, Dostoievski, Naum,

să aculți Pink Floyd, „The Division Bell” ori “The Dark Side of the Moon”…

 

Să numeri cu el petele de pe gâtul girafei sau să hrănești elefanți,

să vorbești despre orice, doctrine, moravuri sau chiar demachianți,

cu  care să iei imediat orice decizie sau să nu te poți nicicum hotărî

într-un cuvânt, Omul (cu „o”  mare și articol hotărât „l”).

 

Și-apoi e un loc, oricum i-am spune, budoar, dormitor ori iatac,

în care ții să primești doar pe cel sau pe cea care-ți este ție pe plac,

blond sau brunetă, cu pielea curată ori frumos tatuată,

înaltă sau scund, cel mai solid băiat sau cea mai frumoasă fată…

 

Aici n-are statură sau vârstă, meserie sau straie frumoase,

doar știe s-ajungă ușor în locuri considerate de ei rușinoase,

se ițește lejer de după orice rușine sau vină,

în orice fel de întuneric al tău e în stare să facă lumină,

 

știe să adulmece, să descopere, să admire, s-atingă,

să întrebe, să ceară, să acompanieze și să convingă,

până nu mai rămâne pe el niciun fel de detaliu social,

care l-au făcut pentru ceilalți invalid, rușinos, trivial…

 

Stau să arunce cu piatra cei ce n-au cunoscut fericirea,

plăcerea de a lăsa să se piardă o clipă rațiunea sau firea,

când te-nsoțești cu un suflet în cel mai adevărat dans,

plin de pași repezi, rotiri, plutiri și suspans,

 

în care e vorba doar despre ritm și vibrații, nu dacă e tolerabil,

e despre omul lângă care descoperi plăcerea de a deveni vulnerabil

(și dacă tot ne-am străduit să o definim, să o spunem odată:

promiscuitatea e o cale care merită și ea încercată!).

 

Și-apoi cine trăiește numai în adevăr și fără greșeală,

să-și permită să ceară cuiva o asemenea socoteală?

Să admitem o clipă că suntem într-adevăr diferiți, dacă se poate

– până la urmă n-a murit nimeni de oleacă de demnitate -.

2 responses to “TRADIȚIONAL

  1. foarte bune poemele tale, au un puternic mesaj social și un ușor iz de rap, datorită “dumelor” presărate peste tot. poezia ta are miros de underground, e un fel de ceea ce americanii numesc slam poetry. îmi aduci aminte de un artist autohton care scrie cam în același stil, Mircea Enescu (poate fi găsit pe youtube sub pseudonimul Releveu). cred că poezia ta ar trebui să ajungă la urechile mai multor oameni.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s