Te întrebi cum să faci să eviți ireparabila materie ce umple spațiul lor gol,
Să întrerupi cele trei dimensiuni ale întregului, construite în ritm de algol,
Programat să fundamenteze petrecania ce le-aprinde candela la căpătâi
– Poate ești ultimul ce va fi să primească Lumină, poate vei fi cel dintâi… -.
Te zbați să înveți zilnic, lunar, anual, noi și noi exerciții,
Să folosești chibzuit din spațiul primit doar câteva interstiții,
Să te miști cu precizie, ca nu carecumva să strivești vreun olat
(Rezervat vieții lor sănătoase și abdomenului plat,
Exigențelor de îngrijire a părului, ideilor revoluționare și tenului gras,
Soluțiilor electorale sau suplimentelor pentru memorie ori pancreas,
Deciziilor constituționale și tigăilor antiaderente, pentru traiul normal,
Prelungitoarelor flexibile și inflexiunilor perfecte ale unui discurs triumfal),
Să nu schițezi niciun zâmbet sau, și mai rău, să nu faci vreun semn,
Să nu sari coarda decât după dimensiunile teoriei M,
Să nu le curbezi spațiul, influențând traiectoria altor obiecte,
Cu forța gravitațională, masa și energiile tale complet incorecte,
Să nu le umpli relativul cu găuri prea negre sau cu găuri de vierme
Și opinii despre particule și mecanică cuantică mult prea ferme,
Să nu afectezi în vreun fel singularitatea lor tehnologică,
Cu vreo ordine pur cronologică ori o interpretare absolut mitologică,
Să eliberezi morfologic rădăcina cuvintelor lor de plural și orice desinență,
Să nu-ncerci să umpli vreun vid întâlnit decât cu absență,
Să pășești cu precauție, să nu carecumva să ți se ducă buhul
C-ai încerca să le năpădești, fie doar și pe alocuri, văzduhul,
Să cotropești în vreun fel atmosfera lor imaculată,
Să le invadezi teritoriile cu vreo părere nedisimulată,
Să împresori cu jalnica ta judecată al lor mare cuprins,
Care nu a fost niciodată pentru tine întins…
Nu ai decât să-ți ocupi timpul cu lipsa totală a soluțiilor de ieșire,
Să-ți înfrânezi cu intenții tânjelile sau orice rețetă de propășire,
Să furnizezi încontinuu comportament deviant și câte un gest revolut
– Nepotrivite fabricilor lor de firesc ori uzinelor de absolut -,
Să refuzi vehement să aspiri măcar la vreo cuveneală
Rostită, pictată, cântată sau doar așternută-n cerneală,
Să te străduiești îndeajuns încât să nu ocupi vreo poziție,
Să le strici căruța în drum ori doar buna lor dispoziție,
Să purcezi fără dubii la orice schimbare la față,
Ca să te asortezi doar cu părțile exterioare ori de suprafață.
În general, să păstrezi cu sfințenie oarecare distanță,
Să te desincronizezi până nu te mai paște vreo rezonanță,
Să te îmbeți în spații închise, departe, cu apă rece sau chioară,
De Ozană frumos curgătoare sau poate doar micelară
(Îmbogățită numai cu magneziu și Coenzima Q10, vrei nu vrei,
Dacă ai nenorocul s-o servești la preț promoțional de Black Friday).
Să nu uit: Doamne ferește să-i închizi într-un vers,
Care să afecteze iremediabil micul lor univers!…
Ai putea cel puțin să purcezi la un armistițiu:
Să taci până se umple de vid la refuz fiece interstițiu.