Mai bine 30 de minute de ceva minunat decât o viață întreagă de nimic special: „Magnolii de oțel” la Avangardia

0 blog Magnolii-

Fragilitate și tenacitate. Sau cum arată puterea la genul feminin. Și idealurile pentru care femeia este dispusă să-și dea viața, fără să se gândească de două ori.

Un spectacol despre rezistența prin prietenie. Despre solidaritatea nedisimulată și dârzenia prin care șase femei sunt nevoite să înfrunte cele mai grave probleme cu care se confruntă, boala și moartea, și să suplinească lipsa de ajutor din partea bărbaților care-i înconjoară și care dau bir cu fugiții la greu.

Comedia cu accente dramatice Magnolii de oțel este un text terapeutic, pe care dramaturgul Robert Harling l-a scris după ce sora lui, Susan, a murit prematur, în urma unor complicaţii datorate diabetului, lăsând orfan un copil de doi ani. “Este o comedie – spune el – deoarece chiar şi în cele mai întunecate momente există lucruri care te fac să chicoteşti”.

La scurt timp după premiera off Broadway a primului spectacol după textul acestei piese (care a avut peste o mie de reprezentații), Robert Harling a scris și scenariul cinematografic „Magnolii de oţel” (filmul, regizat de Herbert Ross în 1989, le-a avut în rolurile principale pe Sally Field, Dolly Parton, Shirley Maclaine, Daryl Hannah, Olympia Dukakis şi Julia Roberts – care a interpretat personajul Shelby, inspirat de Susan, sora dramaturgului, cu care actrița a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun rol secundar feminin).

În varianta inițială, cea de scenă, Harling a optat pentru scoaterea din distribuție a oricărui rol masculin, bărbații din viețile celor șase personaje fiind portretizați doar din discuțiile lor și câteva artificii scenice. În montarea lui Ricard Reguant pe scena Sălii Cinema Pro a Teatrului Avangardia, simplă, curată și onestă, în spatele fragilității și duioșiei acestor personaje  există forță, autoritate, vigoare și concentrare sau invers, în doze și întruchipări diferite, complementare, prin care se relevă șase fețe ale feminității, așa cum se desprind din tipologiile pe care le reprezintă ele (inspirate de prietene ale mamei sale, așa cum și le aduce aminte dramaturgul din copilărie, sunt recognoscibile în femeile din jurul oricui, în orice epocă și în orice spațiu geografic).

Acțiunea textului dramatic se desfășoară întrun singur loc – un coafor din Louisiana -, unde cele șase femei se întâlnesc și își împărtășesc părerile despre lume și viață, în ședințe consistente de bârfe și destăinuiri dintre cele mai intime, în care umorul și emoția se întâlnesc și se completează pentru a prezenta o poveste de viață adevărată și tandră, al cărei tragism nu poate fi abordat decât cu zâmbetul pe buze pentru a putea fi dus de fiecare în parte.

Coaforul lui Truvy (o Ștefana Samfira veselă, abilă și prietenoasă, proprietara plină de energie care știe să facă pasul în spate și să participe neintruziv la poveștile de viață ale clientelor ei, făcându-se plăcută și indispensabilă oricui intră în contact cu ea) este locul în care se vor scrie, prezenta și împlini destinul tragicomic al tinerei Shelby (o Irina Ștefan credibilă și versatilă, care plimbă personajul ei complex între naivitate și hotărâre, forță și sensibilitate, asumare și resemnare) și drama mamei sale, M’Lynn (o Medeea Marinescu puternică, rezistentă și reținută, precum personajul pe care-l întruchipează, care trebuie să facă față unei familii ciudate și unui job greu, pe lângă gravele probleme de sănătate ale copilului ei, dar și să păstreze aparențele unei vieți fericite în fața celorlalți).

În povestea lor sunt implicate noua angajată a lui Truvy, Annelle (a sensibilei și ingenuei Ioana Barbu) și două cliente obișnuite ale coaforului: Clairee (foarte bună în acest rol Victoria Cociaș), soția primarului decedat, o femeie activă și sociabilă, implicată în viața comunității, și Quiser, excentrica temperamentală a orașului, o femeie capricioasă, cu o gură slobodă și apucături de nebună, căreia îi dă viață cu umor Maia Morgenstern.

Fiecare ducând în spate drame ale femeii de azi și de oricând (căsnicie sau maternitate neîmplinită, abandon, văduvie), a căror povară mai pierde parcă din greutate când e împărtășită și alinată de cei din jur, prin care reușește să găsească puterea și dorința de a merge mai departe chiar și în cele mai grele momente ale vieții.

Un spectacol despre urcușuri și coborâșuri. Despre conflictul între generații. Despre relațiile cu ceilalți. Despre sprijin și compasiune. Despre solidaritate și altruism.

Dar mai ales despre căutare. Despre dragoste și desăvârșire. Despre femeia care iubește fără limite și caută să-și împlinească rostul pe lume, indiferent cât de mare este prețul pe care are să-l plătească. Sau cât de puternic este vântul care încearcă să-i smulgă petalele…

Afis-Magnolii-de-Otel

Magnolii de oțel de Robert Harling

Teatrul Avangardia

 

Regia: Richard Reguant

Decor: Bogdan Amarfi

 

DISTRIBUȚIA:

Shelby: Irina Ștefan

M’Lynn: Medeea Marinescu

Truvy: Ștefana Samfira

Clairee: Victoria Cociaș

Quiser: Maia Morgenstern

Annelle: Ioana Barbu

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s