Ori se mută, ori ne mută: „Cui i-e frică de Mitică sau Atenție, se taie apa!”

20181029_201906.jpg

Cine nu crede că o discuție despre  lift, repartitoare, electrovalve sau metri cub de apă se poate transforma într-o dezbatere interesantă despre istorie, democrație, drepturile omului și conflicte între generații nu a văzut spectacolul „Cui i-e frică de Mitică sau Atenție, se taie apa!”, pus în scenă de Matei Lucaci-Grunberg la Teatrul LUNI de la Green Hours.

E nevoie doar de o ședință a Adunării Generale a unei Asociații de Proprietari. În cazul ăsta a celor de pe Mărgeanului 10, bloc V 15.  De o scenografie simplă, ironică și funcțională, poate chiar și de un portret al lui Ceaușescu și de un tricolor.

De șase proprietari și un chiriaș ai acestui imobil sau de șapte actori tineri și talentați, care întorc pe toate fețele probleme ale realității cotidiene.

Și de un text inteligent, scris de unul dintre ei. Sever Bârzan, actor și tânăr dramaturg, autor al câtorva piese despre cotidianul românesc („Neo”, „Cușca”, „Radikal”, jucate și la Teatrul Foarte Mic sau Godot Café-Teatru, spații care și-au închis între timp porțile), reușește să construiască o poveste savuroasă în jurul unei ședințe de asociație de bloc. Un prilej de a radiografia o societate care se zbate între nevoia de schimbare și dificila renunțare la fantasmele trecutului.

În timpul ședinței, este trecută pe ordinea de zi și alegerea președintelui, subiect care declanșează o cursă electorală captivantă și un  spectacol în care râzi de la început până la sfârșit. Cu lacrimi, și de bucurie, și de tristețe.

Mitică Vasilescu, preşedintele Asociaţiei în ultimii cincisprezece ani, este convins că trebuie reales. Excelent distribuit Ștefan Huluba în acest rol. Energic, cu o emfază atent și meticulos dezvoltată, în special în limbaj (minunat asumate dezacordurile gramaticale și bâlbele pe care le utilizează personajul), dar și în atitudinea corporală și gestica ce însoțesc rostirile lui prețioase și permanenta lui neliniște, cele ale unui veritabil și recognoscibil președinte de asociație de bloc. Un adevărat Mitică, cu istorie, cu tradiție, cu nostalgii, cu trăsături  precise și o mentalitate greu de schimbat.

Dar ce te faci când tineretul din ziua de azi are propriile lui idei? Revoltați de felul în care procedează Mitică, locatarii își cer drepturile. Așa apar contracandidații la această funcție, mai tinerii locatari: Mircea Dumitrean, un tânăr antreprenor în domeniul IT (interpretat precis chiar de autorul piesei, Sever Bârzan), Catinca Manole o profesoară de limba română cu principii și dragoste de frumos și de limbă (rol care i-a fost încredințat, foarte inspirat, actriței Szász Réka) și Atena Ștefănescu, cosmeticiană la salonul „Glamour Nails” (fata lu’ dom’ Ștefănescu, fost administrator între ‘98 și ‘99, apoi președinte al Asociației de Proprietari până în 2002, când s-a mutat la țară și s-a îmbolnăvit de ciroză…). O foarte bună Cristina Danu, ce interpretează cu mult umor și energie personajul construit ca un tentacul al caracatiței Mitică, ca o dovadă socială a faptului că sângele lui Mitică apă nu se face. Nici când se taie apa.

Apare și o miză: un milliard trei sute de milioane șapte sute douăzeci și cinci de mii patru sute douăzeci și unu de lei. Vechi. Banii locatarilor, adunați cu pricepere de Mitică într-un fond la CEC. În jurul lor apar inevitabil propuneri, intrigi, alianţe, trădări sau sabotaj, inteligent intersectate regizoral și exploatate în subteme sau comentarii acide despre istoria noastră recentă și noua orânduire socială postdecembristă.  Precum cea a pictorului Lazăr (foarte bun și Andrei Cătălin), care nu reușește să-și plătească întreținerea din meseria lui de artist, devenind exemplul răului platnic pentru ceilalți („Auzi, dom’ne, să oprească ăștia apa pentru că pictează domnul Lazăr… Abstract!… ”).  Sau a etnicului maghiar Josef Molnár (jucat cu umor de Tavi Costin), care are butic în bloc și multe de împărțit cu Mitică și este o țintă electorală  importantă pentru contracandidații acestuia; ei încearcă să-l ademenească de partea lor, cu soluții antreprenoriale ce merg până la diminuarea chiriei pe care o dă pe spațiu (Mircea), cu natura pașnică și temperamentul sangvinic (Catinca, pentru care înțelepciunea și cultura sunt calități obligatorii pentru orice conducător) sau cu o atitudine tranșantă, dar fără soluții concrete (în cazul Atenei, care susține că are nevoie de o persoană directă care nu umblă cu ifose și figuri, o persoană dintr-o bucată care să țină cu blocul ei: „Din experiența mea de la salon, orice bloc fără un președinte bun e ca o mână neîngrijită…”).

Până când ungurul ajunge să ceară autonomia etajului la care locuiește…

Dar Mitică este prototipul șefului uns cu toate alifiile. El își joacă până la capăt și prin toate mijloacele cartea realegerii în funcția de președinte. Bazându-se pe colaboratorii apropiați. În special pe un Fănică, ce crește natural la umbra oricărui Mitică. O mână dreaptă delicioasă în care se erijează Kostas Mincu, și el un  excelent tânăr actor (tocmai l-am văzut  și în rolul Bartholomeus III din spectacolul Andreei Ciocîrlan de la Național, „Improzizație la Alma”, foarte bun).

Pe scurt, o „tragedie domestică de excepţie”, cum o numesc autorii ei. Cu tot ce e nevoie pentru un spectacol bun și o seară reușită.

Ca să vă convingeți, mergeți la una dintre următoarele ședințe de bloc la Green Hours, anunțate pe 15 și 19 decembrie.

Dacă vă e frică. De vreun Mitică. Poate chiar Vasilescu.

P.S. „Mitică, ți-a plăcut aseară la Federație?…”

mitica

”Cui i-e frică de Mitică sau Atenție, se taie apa!” de Sever Bârzan

Teatrul LUNI de la Green Hours

 

Regia: Matei Lucaci-Grunberg

Cu: Ștefan Huluba, Tavi Costin, Andrei Cătălin, Kostas Mincu, Szász Réka, Cristina Danu, Sever Bârzan

 

producția: J’amais Vu & Teatrul LUNI de la Green Hours