AU GUST DA DA (In con sec-ven-ţe)

Speram că va să răsară, când de fapt asistam neputincioasă la un apus.

Am crezut că e-ntâmplător, însă totul începuse deja demult în cubitus

După ce s-a lovit în cădere de o părere mult prea obtuză

Mai întâi slobozind un junghi ascuţit până-n creştetul gândului cel mai ascuns, apoi  o durere difuză,

Pe urmă-ncercând să-şi regenereze conjunctivele şi structura lui dură

Doar-doar l-or ajuta niscaiva minerale intelectuale să mai schimbe ceva la alură

– Nu era nicio aripă frântă, părea o simplă fractură de antebraţ,

Puteam să zbor liniştită şi să mai las, ca din greşeală, peste vreo ceafă mai groasă, câte un găinaţ… –

La biroul de cuveneli, cererea pentru un nou sport olimpic fusese aprobată cu brio

Scheletul pâlniei îşi abandonase generos coastele Pohem-ului, de la Comana la Rio de Janeiro,

În grădina Edenului, cartea Genezei îşi dezvelea plină de  entuziasm perdeaua de fum,

Cu pântecele fremătând de dorinţa de a naşte noi prunci pentru Urmuz şi pentru Naum

Strigând sudalme dinspre morile de hârtie, patul Zenobiei şi Gellu ne-mpărtăşitu’

Proptindu-şi apoi aripile în lopeţile elicei uriaşe a lui Turnavitu

(care, după cum ştiţi, după multă politică a ajuns în sfârşit ventilator la stat,

tare-i mai place să taie văzduhul, până nu mai rămâne aer nici măcar de un inspirat…

– Închid paranteza şi promit să nu mai deschid niciodată subiectul, gata, am terminat! –

Portanţă pentru zbor spre atmosfera unui loc care nu are vreo definiţie geografică

Cu paginile spălate temeinic de ploaie de orice urmă de cerneală tipografică…

– Regal Bahtin despre Rabelais cu zacuscă de midii, două-trei porţii, vă rog!

Deschidem cu foraibărul istoria aplauzelor, străjuită de inorog sau rinocer mov,

Carnavelesc, modă, râs-surâs, mofturi în ploaie, presărate cu principi, dude şi alte păreri despre Casa Regală,

Spre frunza de viţă crescută în dreptul ruşinii lui Fuchs, cu nimfe şi spiţe de bicicletă uitate pe-afară,

Vid şi ubicuu, doar două cuvinte de umplut în această noapte patru pahare

de foloase cuvenite, ce mai zăbovesc câteva ceasuri în sala de aşteptare…

Vin uneori momente când izgonit din vremuri nu mai ai ce să speri,

La început de lună în care sunt răpuse inimi de regine şi şocolatieri…

Mântuirea şi mântuiala, unităţi de măsură pentru vanul ce guvernează din turn de minister,

Sunt tot ce poţi programa la terapie pe canapea, ce altceva aş putea să mai cer

Când cei mai mulţi atât de departe au început între timp să se preumble

Cu toată dorinţa lor de literatură şi teatru înghiţită sau doar mestecată cu umbre,

Studiate apoi cu endoscopul spre sfârşitul unei luni bolnave de nedigerare,

De diverticuli căscaţi în colonul care nu mai suportă niciun fel de eliminare

Ori crize adolescentine – radiografia şi alte investigaţii chiar o confirmă,

La unii a ajuns în radius, la alţii se pare că direct la inimă

Fractură dublă de antebraţ sau doar fractură simplă de sufleţel…

Cut to the chase: Voila! De unde a apărut acest rinocer?

E doar o himeră sau poate aievea a fost?…

Sunt amintrile unui suferind de Alzheimer, un norocos!

Diamante ale pământului, atârnate de sârma de telegraf în cârlige de rufe

Scrum s-au făcut până şi rămăşiţele aparatelor de măsurat orice-urile, si’trufe…