Te cer că te-am pământ destul,
te cer flămând, apoi sătul,
te cer aici, te cer acolo,
te cer acum și mai încolo,
te cer în linia întâi,
te cer de pus la căpătâi,
te cer mai jos, te cer mai sus,
te cer cu litere în plus…
Te cerc să văd dacă te-ndoi,
te cerb încet, în coarne moi,
te cern prin sita cea mai fină.
te cert din flori la rădăcină,
te cergă să-ți acopăr fruntea,
te cerc doar ca să-ți cerui luntrea,
te cerec ca să-ți potol patimi
și te cerșesc să mi te clatini,
te cernoziom să te cultiv,
te cert frumos, fără motiv,
te cerebel doar când nu doare,
te ceară pentru lumânare,
te cercui să îmi afli punctul,
te cercetez cu de-amănuntul,
te cerceluș în cap de zgardă,
te cercagiu să te-avangardă,
te cervical să mă agăț,
te certitudini de răsfăț,
te ceruzit să strălucești,
te cervix să mă-ncercuiești
și te ceramică să zbor
în vasele ceracolor
ori te cerneală să te scriu
în ceregeul nostru viu,
te cersălesc să-ți pieptăn semnul,
te cerber să-mi păzești infernul,
te cercevea ca să te-ncadru
și te cerdac când te trec pragu’,
te cervu când te scriu chirilic,
cernut încet, la punctul critic,
te cer cuminte, luminos,
la modul ceremonios…
P.S.
Nu vreau nimic de fapt să-ți cer,
mi-e frică doar de efemer
și să trimit în auster
povestea noastră despre cer.
Luciana Antofi 