OUĂ DE PAŞTI

0 muzeul dali figueres

Muzeul Salvador Dali, Figueres, Spania

 

Două ouă supărate

Stau cu mâinile la spate

Şi-ncă mute de mirare

C-au fost scoase din cuibare,

Azvârlite-n utilaje

Şi săltate în cofraje.

 

Ştampilate pe capac

Şi cu cifre negre-n cap

(Cică-n loc de pălării…)

Sunt mutate în cutii,

Stivuite-n bastion

Şi aşteaptă-un camion.

 

Câtă beznă! Ce sinistru!…

S-a semnat şi în registru,

Se mai zguduie niţel

Şi se urc-apoi în el,

Aşezate în duium,

Gat-acuma pentru drum.

 

Frecând palmele uşor,

Trec şi pe la abator

Şi iau cu ele găina,

Care poartă toată vina,

Împreună cu-n tichet

De intrare-n hipermarket.

 

– Păi de ce ne-a mai ouat?

– Zice cel mai bucălat –

– Dacă nu a vrut, să-mi spui,

Să ne facem şi noi pui?

Uite-acum ce a păţit

Fiindcă ieri ne-a părăsit!…

 

Şi privesc decepţionate

Spre găinile tranşate,

Învelite toate-n dungi

Desenate peste pungi.

– Ce au vrut să demonstreze?

Vrând să ne abandoneze?…

 

Deodată se dărâmă,

Întrerupte de o frână…

Zdrang! Se-aude brusc şi-o poartă,

Vestind jalnica lor soartă,

Ce se spune-n întuneric

Că va purta cod numeric…

 

– Ce ai? Ouă? – zise-un domn,

Arătând spre camion.

După ce încuviinţează,

Şoferul se şi semnează

Şi începe-apoi cu domnul

Să descarce camionul.

 

– Bine c-ai venit, de fapt,

Nu mai e nimic pe raft!

Se aude iarăşi domnul,

Lăudând batalionul

De ouă proaspăt ouate,

Ce din camion se scoate.

 

Două babe curioase

Se apropie cu plase:

– Băgaţi ouă? V-aşteptam!

Niciunul nu mai aveam,

Că le-am folosit pe toate

Pentru pască şi bucate!

 

Sprijinite cu-n picior

Şi vârâte-n cărucior,

După alte vreo trei salturi

Ajung în sfârşit pe rafturi,

Unde se emoţionează,

De mulţimea ce vibrează:

 

– Mai e nici o săptămână

Şi le-avem la îndemână!

– Numai bune de-nroşit

Şi pe urmă de ciocnit!

– Şi-om mânca apoi cu rost

După atât-amar de post!

 

– Mie-mi place să le sparg

Să le bag în cozonac!

– Iară eu într-o piftie,

Tremurândă-n farfurie!

Se aud şi alte vorbe:

Pentru şniţel, dres de ciorbe,

 

Drob, aluat şi maioneză

Sau umplute şi cu freză

De mărar şi pătrunjel

Lângă o pulpă de miel!…

O simpatică fetiţă

Vrea două la grădiniţă…

 

– Ce-o fi asta? Ce ne-o face?

– îşi spun toate – Ne vor coace?

– Ne fierb şi ne cercetează?

– Ne vopsesc şi ne pictează?

– Ne sparg capetele moi?

– Ne aruncă la gunoi?

 

Se întreabă temătoare…

Dar ascultă cu mirare,

Cum că lumea-n astă larmă

Le stimează, le aclamă,

Şi vorbeşte cu ardoare

Despre-o mare sărbătoare

 

Unde ele-ar fi vedete,

Îmbrăcate şi cochete,

Roşii, galbene, albastre

Verzi sau cu danteli măiastre,

Stând cu fală-n cap de masă

Aşteptând pe lângă pască…

 

Şi privind prin galantare

Se văzură în splendoare

Desenate peste tot:

Cu panglici, cu flori, cu tort,

Pe felicitări, pe carte,

Pe reţete de bucate,

 

Pe rochiţe şi baloane,

Pe eşarfe, geamantane,

Pe CD-uri cu desene,

Pe pilote şi pe perne

Şi pe feţele de masă,

Pe tot ce-are omu-n casă!

 

Se simţiră importante

Iubite şi amuzante,

Se-aşezară ştrengăreşte

Toată lumea le zăreşte

Cum privesc dintr-un cofrag

Dăruindu-se cu drag…

 

– Vrem acasă să ne luaţi

Să ne fierbeţi, să ne daţi,

Să-i umplem de bucurii,

Pe bunici şi pe copii,

Chiar să ne ciocniţi mai tare,

Nu ne doare!…

 

– Vreau în pască, vreau în drob!

– Eu vreau să mă faceţi scrob!

– Vreau în vasul de piftie!

– Iară eu pe farfurie!

– Şi eu lângă lumânare!

– Luaţi-ne din galantare!

 

Cele două personaje

De la început de versuri

Se treziră în bagaje

Lângă prescuri:

– Ce noroc şi ce mândrie!

Să ne ia-n bucătărie!

 

– Eu ajung la grădiniţă,

Mă pictează o fetiţă,

Pentru marea sărbătoare!

Ce onoare!…

(Parcă n-a aflat vicleanu’

Despre domnul Topârceanu…)

 

 

 

Advertisements

POATE MÂINE

scrabble

Scriu în sfârşit cuvântul

pe care l-am început alaltăieri

cu elan şi majusculă.

Ieri i-am mai adăugat o literă

şi nu mi-a mai venit nicio altă idee.

Azi noapte însă am visat

trei vocale salvatoare,

m-am gândit să le intercalez

într-un fel anume,

dar nu m-am priceput în vis,

aşa că le-am băgat în săculeţul

în care îmi ţin de obicei noaptea

celelalte litere

şi ideile năstruşnice.

Când m-am trezit, le-am amestecat

căutând un sens nou pentru ele,

fără regrete,

fără ruşine,

fără înţelesuri ascunse.

Am scos una câte una

şi am aşezat slovele

în ordine aleatoare

în spaţiul de joc.

Sunt oarecum mulţumită de rezultat

– nu prea am opţiuni

şi oricum nu mai suportă o altă amânare -,

cam puţine puncte,

dar oricum lipseau două caractere

pentru „scrabble”

iar altele prisoseau

pentru acum.

 

Nu trebuie să câştig nicio partidă de cuvinte.

 

În niciun caz azi.