Un zbor visează să găsească o aripă neîncepută,
aripa năzuiește să fie înălțată de o pasăre măiastră,
pasărea se vede vânată în vis de un băiat priceput,
băiatul speră să-i tămăduiască rana cu o batistă,
batista râvnește să fie spălată de o fată cuminte,
fata jinduiește să o împăturească cu grijă și să o prindă cu sfoară,
sfoara tânjește ca vântul s-o-nalțe precum un zmeu…
Doar zmeul visează la alte zări,
unde nu sunt sfori, fete, batiste ori răni,
nici băieți, paseri, aripi sau zbor,
ci doar buzdugane
pe care le arunci cu dibăcie
și ajung la destinație
cu mult înaintea tuturor.
Luciana Antofi 