Cu zâmbet larg și atitudine cochetă,
Dar degajând un aer de grizetă
Legat în păr cu panglici, ușuratic,
Și asortând un caracter flegmatic,
Blugii mulați și gândul printre stele,
Tocul înalt, moravuri nu prea grele,
Trece prin fața casei lui nepăsătoare
Plătind cu tot ce i-a rămas datoare.
Niște sarcasm pe un obraz stă paznic
Și sânu-i dezvelit puțin obraznic,
Posterioru-i plin de insolență,
Doar sufletul îi saltă în cadență
Când îi mai vine-n gând câte o noapte
De-amor nebun, strâns fedeleș în șoapte,
Ce-nvăluie în vină doar plăceri
Și-mbrățișarea unei lungi tăceri
Ce-ar fi făcut-o altă dată să leșine
Și stă s-o umple-acuma de rușine…
Dar vindecată azi de amintire
Și de orice fărâmă de iubire
S-a hotărât să facă o schimbare
Și să o scoată astăzi la plimbare
Jurând că n-o să mai găsească rost
Decât într-o iubire contra cost.
Mai scuipă-n sân, făcându-și cruce, credincioșii
Când trec pe strada cea cu felinare roșii
Zvârlind cu vorbe nu prea serioase
Și-amenințând cu boli contagioase…
Luciana Antofi 